VIP

Întotdeauna mi-am pus această întrebare: ˝cum este să fii VIP˝. Bliţurile să nu se mai termine în jurul tău, să trebuiască să stai cu draperia trasă ca să nu vadă ˝curioşii˝ ce faci în casă, să apari toată ziua în ziar ş.a. Asta este doar un procent foarte mic din ceea ce înseamnă Vi aI Pi… Îmi amintesc că atunci când eram mic mă jucam uneori de-a oraşul. Unul din noi era primarul. Aceşti oameni cu funcţii mari, tot VIP-uri sunt? Stiu, very important person… dar despre ei parcă nu se scrie atât cât se scrie despre Rihanna, Britney… şi altele sau alţii. Viaţa m-a învăţat să cred că fiecare persoană s-a născut pentru a face ceva anume. Cred că acesta este singurul răspuns la, de ce şi, cum este să fii VIP…

Aglomeraţie

Îmi amintesc de multe ori cum era lumea atunci când eram mai mic… era altfel Nu aveam grija cumpărăturilor, nu existau hipermarketuri sau malluri. Nu aveam nicio grijă faţă de viaţă şi nici viaţa nu îşi făcea griji în privinţa mea. Mă duceam foarte des la bunici. De cele mai multe ori rămâneam acolo. Ieşeam în fiecare seară să prindem răgăcii cu tricourile (multe amintiri amuzante am pe această temă), să luam vacile de pe câmp să furăm struguri şi cireşe (cu toate că via şi cireşul lui tataie era plin). Acum, au trecut toate. Tot ce poţi face este să îţi mai aminteşti din când în când cum era când erai copil. Nici măcar pentru aşa ceva nu mai există timp astăzi… În acest articol, autorul spune aşa: ˝La cumpărături mergem într-unul din hipermarketurile în care lumea năvăleşte exact cum au navălit apele peste oamenii când au fost inundaţiile în localitatea Rast. E prăpăd! Aglomeraţie, mii de sunete, mii de maşini, mii de noxe şi parcă timpul zboară mult mai repede decăt zbura înainte.˝ Exista aşa ceva acum cinsprezece ani? Neeah… Românul abea ieşea din ˝cubul˝ creat de Ceaşcă. Un cub cu ziduri de oţel… Astăzi, tot ce putem face este să ne mai aducem aminte de ˝ieri˝ şi să încercăm să ţinem pasul cu ˝avansul˝.

Viaţa – Muzica

Atunci când asculţi muzică, în sufletul se antrenează mai multe tipuri de stări de spirit. Este normal, aşa a fost creat omul. Dacă esti supărat sau posomorât, indispus că prietenul cel mai bun ţi-a tras ţeapă şi asculţi ceva de genu: Linkin Park, tot ce ţi-a făcut îţi străfulgeră mintea imediat şi toate posibilităţile de cum să-i întorci tot ceea ce ţi-a făcut, dar în acelaşi timp (depinde de fiecare în parte), uiţi de tot şi uiţi ce ţi-a făcut, chiar şi pe el .
Sau, eşti îndrăgostit, atât de îndrăgostit încât îţi pică şi lingura din mână atunci când mănânci şi pui căştile´n urechi dai play la o melodie cântată de: Mandy Moore, Celine Dion, etc, toată dragostea se coboară peste tine intrând într-o stare din care nu prea te scoate nimeni…
Muzica are un efect extraordinar asupra corpului uman. Dacă mergi cu bicicleta sau mergi pe munte, eşti obosit dar mai ai mult de mers şi începi să asculţi muzică, toate forţele se concentrează în corpul tău instalându-se în mintea ta, trebuie să reuşesc.
Persoanele care nu simt nimic atunci când ascultă muzică, înseamnă că este ceva în neregulă…

Viaţa – Se poate numi ˝ceva˝?

Când te naşti se spune că eşti fără păcat. Sămânţa păcatului este însă în sângele omului. Dacă nu ar fi aşa, atunci când ar creşte. copilul, nu ar mai fi aşa ˝şmecher˝. El ştie slăbiciunile părinţilor şi ştie când să plângă şi când să râdă. Apoi creşte. Şi învaţă şi mai multe şiretlicuri de la viaţă, este instinctul de supravieţuire.

Viaţa este bună, rea, nesimţiţă, crudă sau frumoasă cu fiecare în parte. Aşa cum nimereşte. Toată problema este însă la el, omul care se naşte ca mai apoi să ajungă cerşetor, muzician, doctor, afacerist, director, preşedinte, ambasador ş.a. Ajuns la un anumit nivel, omul tot nu este mulţumit cu ceea ce are. Dacă are bani, nu are fericire. Dacă este sărac şi fericit, vrea bani. Dacă este sănatos, face el cumva şi se îmbolnăveşte…

Oare, o să ajungă cineva să aibe o viaţă perfect echilibrată?