Când te naşti se spune că eşti fără păcat. Sămânţa păcatului este însă în sângele omului. Dacă nu ar fi aşa, atunci când ar creşte. copilul, nu ar mai fi aşa ˝şmecher˝. El ştie slăbiciunile părinţilor şi ştie când să plângă şi când să râdă. Apoi creşte. Şi învaţă şi mai multe şiretlicuri de la viaţă, este instinctul de supravieţuire.
Viaţa este bună, rea, nesimţiţă, crudă sau frumoasă cu fiecare în parte. Aşa cum nimereşte. Toată problema este însă la el, omul care se naşte ca mai apoi să ajungă cerşetor, muzician, doctor, afacerist, director, preşedinte, ambasador ş.a. Ajuns la un anumit nivel, omul tot nu este mulţumit cu ceea ce are. Dacă are bani, nu are fericire. Dacă este sărac şi fericit, vrea bani. Dacă este sănatos, face el cumva şi se îmbolnăveşte…
Oare, o să ajungă cineva să aibe o viaţă perfect echilibrată?
