Îmi amintesc de multe ori cum era lumea atunci când eram mai mic… era altfel 
Nu aveam grija cumpărăturilor, nu existau hipermarketuri sau malluri. Nu aveam nicio grijă faţă de viaţă şi nici viaţa nu îşi făcea griji în privinţa mea. Mă duceam foarte des la bunici. De cele mai multe ori rămâneam acolo. Ieşeam în fiecare seară să prindem răgăcii cu tricourile (multe amintiri amuzante am pe această temă), să luam vacile de pe câmp să furăm struguri şi cireşe (cu toate că via şi cireşul lui tataie era plin). Acum, au trecut toate. Tot ce poţi face este să îţi mai aminteşti din când în când cum era când erai copil. Nici măcar pentru aşa ceva nu mai există timp astăzi… În acest articol, autorul spune aşa: ˝La cumpărături mergem într-unul din hipermarketurile în care lumea năvăleşte exact cum au navălit apele peste oamenii când au fost inundaţiile în localitatea Rast. E prăpăd! Aglomeraţie, mii de sunete, mii de maşini, mii de noxe şi parcă timpul zboară mult mai repede decăt zbura înainte.˝ Exista aşa ceva acum cinsprezece ani? Neeah… Românul abea ieşea din ˝cubul˝ creat de Ceaşcă. Un cub cu ziduri de oţel… Astăzi, tot ce putem face este să ne mai aducem aminte de ˝ieri˝ şi să încercăm să ţinem pasul cu ˝avansul˝.
